duminică, 5 mai 2013

Prea multa critica usuca spiritul

Am sa redau aici cateva randuri care mi-au vorbit si au spus bine:

„Spiritul critic devenit insomnie carcotasa este un abuz al inteligentei. Cel care il practica are toate sansele sa rateze mari ocazii, mari intalniri, mari momente de bucurie si cunoastere. Spiritul critic supradozat blocheaza intelegerea , stimuleaza proasta dispozitie si inhiba instinctul participarii la viata comunitara. E mereu inadecvat, piezis, incapabil sa valorifice inteligenta altfel decat ca instanta judiciara. In loc sa asculti, confectionezi, in gand, contraargumente, in loc sa reflectezi, adopti morga severa a judecatorului, in loc sa intri in joc, bombani steril de pe margine. Spiritul critic ca strategie a refuzului e o deprindere vicioasa, de natura sa incurajeze egolatria, vanitatea, euforia desertaciunii proprii. E un fel de a opune viului infinit ramificat omogenitatea unui neant care isi extrage criteriile din el insusi. A cultiva, fara incetare, spiritul critic e a te pastra, programatci, "in afara", a nu rasppunde nici unei chemari, nici unei invitatii. "Nu" e meuer mai la indemana decat "da". Distanta demolatoare disloca orice tentativa de apropiere. Iata de ce nu e deloc profitabil sa fortezi capacitatea de intelegere a celor care, prin exercitiul aproape mecanic al spiritului critic, se zidesc, incapatanati, in afara incercarii de a intelege. Iata de ce e mai bine sa le vorbesti in parabole ...
Spiritul critic poate fi si o forma de infantilism mental. El se exprima, uneori, ca un soi de razgaiere a mintii, ca o forma de "proasta crestere" intelectuala. Gandrirea n-are voie sa fie mofturoasa, sa traverseze piata lumii si a ideilor cu o grimasa dispretuitoare. E mai bine sa riste lacomia cumulativa decat selectivitatea astringenta. A stramba tot timpul din nas e a fi o victima sigura a ceea ce s-a numit "stupiditatea intelectuala". In orice caz, e la fel de putin recomandabil ca si iresponsabilitatea unei atotprimitoare permisivitati.

(Andrei Plesu, Parabolele lui Isus, Ed. Humanitas, 2012, p.98-99)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu