sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Hedonismul - paradigma secolului


Precum arata titlul, consider hedonismul paradigma secolului in care nu de foarte multa vreme am intrat. Pe da alta parte, o consider si sursa unei cantitati in crestere de prostie.

Totul polarizeaza acum in jurul Egoului si satisfacerea capriciilor lui: eu simt, eu vreau, ... daca stau bine sa ma gandesc, cam la aceste 2 verbe ne si oprim. Simt / vreau. Fac, stiu, pot, invat - astea unde au ramas?

De cate ori in ultima vreme ai dat un sfat pertinent, ai emis o idee desteapta si ai fost contrazis fara drept la replica cu fraze gen: „Dar asa simt eu!“ Caci satisfacerea propriilor pulsiuni primeaza si orice ratiune paleste atunci cand emotiile preiau controlul.

Hedonismul e profund emotional, volatil, mereu excitant si la cote inalte ale gamei de senzatii. Suntem prinsi in marasmul senzorial pe care lumea de azi ni-l construieste, ca pe o colivie colorata si fascinanta, dar nu mai putin - o colivie. Suntem atat de focusati pe propria traire emotionala si senzoriala de moment sau in anticiparea viitoarelor trairi, ori rememorarea vechilor, incat nu suntem capabili sa mai analizam lumea din jur. Nu suntem atenti la semnale, la oameni, la vorbe, la informatiile transmise, la valoarea sau non-valoarea acelor informatii. Suntem atenti doar la cum ne simtim.

And how does that make you feel?

Aceasta fraza ar trebui sa devina motto-ul secolului. Si in acelasi timp condamnarea lui. Caci cei care stiu cum sa furnizeze drogul senzorio-emotional dupa care alearga disperati oamenii de azi, sunt cei care controleaza lumea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu