Intre succes si indoiala

Dupa prima intalnire cu zidul, am avut parte si de primul mic succes. Mi-a dat elan si mi-a dat incredere. Mi-a dat speranta ca pot sa fac mai mult. Un prim pas inainte, binevenit si imbucurator.

Cu toate aceastea, viata mea emotionala se imparte intre entuziasm si indoiala in noua mea viata. Sunt extreme pe care le traiesc in fiecare zi, din ora in ora. E doar un pas intr-o parte si alta a liniei de echilibru, un mers pe sfoara consumant si infricosator. Acum incep sa inteleg ce inseamna limitele, cum ajung unii sa le treaca si sa cedeze nervos. Am crezut ca doar oamenii slabi cedeaza. Eu stiu ca sunt puternica - si totusi - stiu ca pot atat de usor sa cedez in aceste momente.

Ceea ce imi este de ajutor este ca in momentele de "cadere" sa ies afara, sa fac miscare, sa ma plimb. Iesim cu placere pe role toata familia si este o activitate care ma anima si imi reda energia psihica pe care am pierdut-o. Intotdeauna schimbatul perspectivei ne scoate din concentrarea asupra propriei emotionalitati negative. Daca nu altfel, prin simplul fapt ca privind cerul iti dai seama ca lucrurile sunt simple in esenta, iar noi doar o clipa in univers. O clipa, care daca scoatem timpul din ecuatie, a fost si va fi intotdeauna. De aceea vreau sa fie clipa mea una frumoasa, prea-plina de viata.