Imi place atitudinea lui pozitiva, imi plac ideile lui si eu una as vrea sa traiesc filosofia asta. Dar e utopic. Toti am vrea, dar nimeni nu poate. Mai ales romanii nu. Daca eu sunt fericit la lucru si colegul meu e fericit, de ce e mai fericit decat mine? Sigur are el motive ... sigur a primit 5 lei in plus la salar.
As, vrea, ca si acest Alexander, sa traiesc si sa lucrez intr-o organizatie umanista, unde omul conteaza mai mult decat cifrele, unde loialitatea sa fie bidirectionala. Ne da un exemplu frumos al unei companii din Silicon Valley care a trebuit sa faca fata crizei dotcom in 2000 si care a ales scaderi de salarii voluntare (da! voluntare) pe nivele de salar, in locul concedierilor in masa. Si - pentru ca oamenii aia erau motivati de umanitatea si fair-playul cu care au fost tratati - au optat toti pentru aceasta masura. Orice alte masuri s-au mai luat in timpul crizei, oamenii au fost consultati si au participat la decizia si supravietuirea cu bine a companiei.
Ce avantaje strategice au rezultat din aceasta abordare?
1. Profitabilitate - exceptand un patrar, compania a fost profitabila pe parcursul itnregii recesiunii (CEO-ul de atunci al companiei a trecut deja prin 8 recesiuni, asa intrucat cea de acum nu poate sa il mai sperie)
2. Satisfactia clientului - neschimand angajatii, aceiasi consultanti si sales people au oferit clientului serviciile cu care era obisnuit
3. Cota de piata - compania a castigat 15% cota de piata prin pastrarea angajatilor
4. Dezvoltare-inovatie - avand aceiasi oameni si timpul necesar au putut dezvolta noi produse
5. Economii - au economisit nemaifiind nevoie sa apeleze la recrutare si training
6. Motivarea si implinire la lucru - oamenii s-au simtit valorizati si acest lucru s-a vazut in rezultatele lor
Cine credea ca unii pot fi fericiti chiar si in miezul crizei? Pacat ca daca privesc in jurul meu observ ca sunt putini, foarte putini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu